butâ aduès    [CO]

  1. loc.v. viôt butâ intor a lu cjace tal fûc, lu fâs deventâ ros menant il sfuei a dut flât, i bute aduès cualchi zumiele di saldan (Luigi Gortani, Il mestri sore ducj i mestris); al finì che la Luzie dal cjaliâr i butà aduès dut a lui lis colpis (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Components: