busignel
/-èl/
bu|si|gnel
[BF, TS]
-
s.m.
arm.
tes armis di fûc dal secul XIX, piçul tubul che si invide te culate e che de bande che e reste difûr al fâs di supuart pe capsule di fulminât di mercuri che, batude dal cjan, e invie la detonazion
Cfr. cjan
, culate
, fogon
, arcabûs
, moschet
, pistole
, sclope