burlete
bur|le|te
[CO]
-
s.f.
robe dite o fate par fâ ridi o par ridi fûr:
"Jo sai che, par fâ burletis, chescj massepassûts di glemonàs son fats a pueste" (Giovanni Gortani, Il meracul di Sant Antoni)
Sin. mateç
, burlade
, sorade
, scherç
, burle
-
(fig.)
robe pôc serie:
ma al Friûl chê burlete [di autonomie a statût ordenari] no baste, come che no baste pal Trentin o pe Val di Aoste (Josef Marchet, Par intindisi)
Sin. paiaçade
, bufonade