buc 
          
      buc 
      [CO]
      
        
        - 
s.m.
part dal for, dal spolert, de cusine economiche e v.i. là che si bute dentri il len o il cjarbon: 
alore o scuen viarzi il buc dal spolert; e metii dentri un toc di gjornâl; e cjoli fûr de cassele dai lens chei doi stecs che a coventin; e rompiju; e meti dentri ancje chei tal buc dal spolert; e po cjoli un cerin e impiâlu (Meni Ucel, La Gjis)
Cfr. buchin1
 
        
        - 
s.m.
(fig.)
puest sierât o parât o scûr: 
e pensà ben di cjoli li siês misuris par fâ in mût che cualchi malintenzionât nol jentràs tal so buc (Meni Ucel, Candôr)
Sin. bûs
, buse
- 
puest pôc impuartant: 
ogni buc di chest mont, dulà che Napoleon al è passât, al à la sô di contânus (Rinaldo Vidoni, Raritâts)