buc  buc  [CO]

  1. s.m. part dal for, dal spolert, de cusine economiche e v.i. là che si bute dentri il len o il cjarbonalore o scuen viarzi il buc dal spolert; e metii dentri un toc di gjornâl; e cjoli fûr de cassele dai lens chei doi stecs che a coventin; e rompiju; e meti dentri ancje chei tal buc dal spolert; e po cjoli un cerin e impiâlu (Meni Ucel, La Gjis)
    Cfr. buchin1
  2. s.m. (fig.) puest sierât o parât o scûre pensà ben di cjoli li siês misuris par fâ in mût che cualchi malintenzionât nol jentràs tal so buc (Meni Ucel, Candôr)
    Sin. bûs , buse
    1. puest pôc impuartantogni buc di chest mont, dulà che Napoleon al è passât, al à la sô di contânus (Rinaldo Vidoni, Raritâts)