brachizâ  bra|chi|zâ  [BF]

  1. v.intr. dal brac, o in câs di altri cjan, suspirâ vuicant, soredut cuant che al cjate il salvadiil cjan al vuache, al brachize su la ferade dal jeur (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
    Sin. bracâ
    Cfr. ciulâ , vuicâ
  2. v.tr. (ancje fig.) lâ daûr di un animâl o di cdn. cirint di cjatâlu e di cjapâluin frota i ciarfs si van vedint e a pena / ju cuars da la alta nêf vadin alçant; / che la stracheça e il frêt i cjol la lena: / bisugn non è di cjans par brachizâju (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili)
    Sin. bracâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl