brachizâ  bra|chi|zâ  [BF]

  1. v.intr. dal brac, o in câs di altri cjan, suspirâ vuicant, soredut cuant che al cjate il salvadi:  il cjan al vuache, al brachize su la ferade dal jeur (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
    Sin. bracâ
    Cfr. ciulâ , vuicâ
  2. v.tr. (ancje fig.) lâ daûr di un animâl o di cdn. cirint di cjatâlu e di cjapâlu:  in frota i ciarfs si van vedint e a pena / ju cuars da la alta nêf vadin alçant; / che la stracheça e il frêt i cjol la lena: / bisugn non è di cjans par brachizâju (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili)
    Sin. bracâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl