Dizionari de Lenghe Furlane

biele voie    [CO]

1. loc.v. desideri tal cjalâ alc o cdn.:  "Tu sês colpe propi tu [che o mangji tante polente], cjare la mê vicjute; tu mi la fasis masse buine, tu, come un colaç, che fâs vignî dabon la biele voie e jo…" (Dolfo Zorzut, No je plui vive)
   Sin. fâ gole
   Var. bielevoie
2. loc.v. plasê o complasiment tal contemplâ alc o cdn.:  in pôc timp [il pôl] al jere vignût sù lunc, lis e sutîl, che al faseve propri la biele voie (Luigi Gortani, Il poul malât)

Components:

• biel adi., av., s.m., inter.
• voie s.f.