befutût
be|fu|tût
[BF]
-
s.m.
(pop.)
bec fotût, ancje tant che ofese gjeneriche avonde fuarte:
oltra di chist al dismovè un pinsêr / in pûr assai, che al fos un befutût, / e di foti, podint, sta sô muiêr (Eusebi Stele, Un zelôs vîs di caz volê impidî)
Sin. bastart
, carogne
, fotût
, sborât
, maledet
, maçât