batel2 /-èl/ ba|tel [CO]
-
s.m.
acessori di puartis o puartons, formât di un toc di metal, dispès lavorât par parê bon, fissât te puarte cuntun cancar o un anel, in maniere che si puedi movi e bati te puarte stesse par tucâ:
se no cjati il batel, / o suni il campanel (Pieri Çorut, La mê biografie);
il portel de strade al à di stâ simpri sierât e cui che al vûl jentrâ che al bati il batel (Pieri Somede dai Marcs, Ursule)
Sin. batecul , batacul , banducel