barlum
/-ùm/
bar|lum
[CO]
-
s.m.
emission di lûs curte o presince di lûs debile:
de mê cove ste matine / sul cricâ dal prin barlum / ai sintût une cjampane / dindonâ, fra vegle e sium (Ercole Carletti, Lis cjampanis);
i barlums dal çoc in bora che al si cunsuma (Novella Cantarutti, Deventâ stria)
Cfr. lamp
, riflès
, tarlup
, slusorade
, lampade
, sflamiade
-
s.m.
(fig.)
presince o manifestazion di alc che si plues someâ cuntun lamp, cuntune lûs, ancje minime:
un barlum di inteligjence (Pieri Somede dai Marcs, Nardon e Vigjute di Nani)
Sin. lamp