babeç
/-èç/
ba|beç
[CO]
-
s.m.
cjacare pôc impuartante o cuantitât di cjacaris pôc impuartantis:
e bon, che no veve cjatât nissun a tignîle ferme in babeçs (Maria Forte, La tiere di Lansing);
"O ai sintût fevelâ di jê". "Ah, tu vâs daûr dai babeçs?" (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. cjacare
, peteç
, peçot