albar  /àl-/  al|bar  [CO, TS]

  1. s.m. bot.com. arbul de famee des Salicaciis, lat. sient Populus tremula o in cualchi câs Populus albaal mour il trim dai albars / sot il ceil (Novella Cantarutti, I screi l'Autun)
    Sin. pôl salvadi , tremul , albare
    Var. alvar
    Cfr. pôl1 , pôl blanc
  2. s.m. viôt arbul a pena olmât un albar di frutan, al veva za pront il plan par dâighi l’assalt (Elvio Loretti, Guido, il golous)