a fuart    [AF]

  1. loc.av. cun fuarce, energjie, viamence, intensitât e v.i.Cuesim al siarà la puarte in muse. A tornarin a bati, a lunc, simpri plui a fuart (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); al veve strenzût i pugns cussì a fuart, che lis ongulis si jerin plantadis te palme (Gianni Gregoricchio, Îr e doman); il mâl i cjapà a fuart e nol zovà plui nuie (Maria Forte, "Nossent")
    Sin. fuart1
    1. cun valôr di superlatîfa jerin floridis lis paugnis, i saûts a nasavin a fuart cu lis rosis largjis a cjapielute (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
      Sin. tant , une vore , un grum , unmont , cetant
  2. loc.av. (ancje fig.) a vôs alte, cun sun fuarti triestins a stan di gale come che a son: a sberghelin a fuart «Trieste all'Italia» e po a zontin plui planc: «…il più tardi possibile!» (Josef Marchet, Sot di nissun); se ben che tu cjantis! se a fuart che tu cjantis! (Ugo Pellis, Al rusignûl svuarbât); Guri al fasè une ridade a fuart. Po al tasè une altre volte (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. a vôs alte , fuart1
Components: