îr sere    [CO]

  1. loc.av. te seconde part de zornade prime di vuê, soredut cuant che al tacave a vignî scûr o ancje di gnotlis mês feminis a àn lavorât fin tart îr sere par meti a pront la cusine (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie); al jere un cussì biel clâr di lune îr sere (Pieri Somede dai Marcs, L'ombrenâr)
    Sin. îr di sere , îr di seris
    Var. orsere , nossere
    Cfr. îr dopomisdì , usgnot passade
Components: