nossere  /-sè-/  no|sse|re  [AF]

  1. av. (var.) viôt orsere «O puartarai intant chês cuatri fetis di salam vanzadis nossere» (Francesco Coletti, Romeo Battistig, Arturo Bosetti, La massarie dal plevan); «Tu sês sec» e disè finalmentri «no tu âs mangjât nuie usgnot. E nossere tu sês lât a durmî sence vignî a cene» (Nadia Pauluzzo, Il bintar)