voltâsi cuintri [CO]
-
loc.v.
zirâsi e indreçâsi a cdn. cun ostilitât, cun rabie:
po si volte cuintri Simon come une bissje: "Stimi vô jo, porc di om, a no visâmi!" (Giovanni Gortani, La cjargnele dal avout)
- cjapâ une ande di ostilitât: e cussì la int, par rife, si jere un pôc voltade cuintri. E tirave fûr cantins di nuie par vê ce dî (Maria Forte, La aghe dal Ariul)