vignî un ton [CO]
-
loc.v.
(ancje iperb.)
vignî un mâl improvîs, ancje mortâl, soredut in bramazions:
"Podaressio vê un gotut di cafè, se no us displâs?" "Sigûr che mi displâs, che a us vegni un ton! Vô no podês jentrâ chi dentri" (Franca Mainardis, Aiar di cjase)
Sin. vignî un colp