vignî tal cjâf    [AF]

  1. loc.v. di idee, ricuart, desideri e v.i. jessi pensât, cjapât in considerazion o contemplâti vignivin tal cjâf lis vecjis storiis, sintudis di frut, che a contavin de vôs dal sanc, des maledizions che a colavin su chei che a alçavin la man cuintri i lôr viei (Roberto Ongaro, Il muc); sul imprin ti vegnin tal cjâf un grum di ideis, daspò tu ti fasis une schirie di domandis, di chês che salacor prime no ti passavin nancje pal sintiment (Fabian Ros, Il lôf)
    Sin. vignî sù , vignî in ment , vignî pal cjâf , vignî ad a ments , vignî a ments , vignî iniments , vignî iniment , vignî inliment
    Var. vignî intal cjâf
    1. ancje in espression retorichis par rimarcâ la assurditât di alc che si fâs o che si dîsil zovin al slargje cuntune man la sachete dal so capot e al tache a pissâi dentri, cence dî «eri». «Po zovin», i dîs voltantsi a cjalâlu, restât, «ce ti vegnial tal cjâf? deventistu mat?» (Meni Ucel, Usancis)
Components: