verzelât
ver|ze|lât
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt verzelâ
-
adi.
che nol à un colôr vualîf, che al à riis o ombris di intensitât o di at diferent:
Bric al jere bastart, cul pêl lunc di un blanc verzelât, scuasit frusinât (Eugjeni Marcuç, Bric);
[râfs] luncs e grues come braçs, blancs e ros e verzelâts che fasevin le biele voie (Pieri Menis, I râfs dal plevan)
Sin. grisulin2
, sgrisulît1
, verneglât
, verglemât
, sgrisulât2
, scrit
, sgrisulin
, sgrisul2
, sverzelât
-
in particolâr di cjar, che e à riis o parts di gras:
un platon di salam e socol verzelât che al faseve vignî la aghegole (Pieri Menis, Chei di Muraie)
-
adi.
(fig.)
componût o caraterizât de presince di plui elements diviers, ancje in moviment:
e i bêçs / a dan la svearole / e a fasin il cjâf verzelât di pinsîrs (Maria Forte, Jo, puar Morano)