vele  /vè-/  ve|le  [AF]

  1. s.f. grande superficie di tiessût o di membrane sintetiche fissade tun arbul di nâf o di barcje, che e covente a fâle sburtâ dal aiarmeteva duta la sô fuarça nel tignî cul rem obleada la barcja, e pleiantlu plui che podeva da la sô dreta a la çanca, faseva che la vela cjapàs il vint par sclavueç (Federigo Comelli, Il me paîs); Ricart, straneât, al torne cul pinsîr sul pericul scjampât, il sirocâl penç, lis ondis che a scjavacin la nâf, lis velis che si sbreghin (Diego Navarria, La crepe)
  2. s.f. dome sing., sport di lâ cun barcjis a veleinte Val e je ative "Nautilago", societât sportive che e pratiche la vele (Piero Cargnelutti, Tantis oportunitâts par dâi un futûr di svilup al Lât)
  3. s.f. [TS] arch. ognidune des sezions ingjavadis che a formin un volttes cuatri velis de crosere al piture grups di agnui (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl)
Polirematichis e espressions idiomatichis