ultin  /ù-/  ul|tin  [FO]

  1. adi., pron. che intune serie al è ae fin, daspò di ducj chei altris tal spazi o tal timpAnzul al jere il prin dai fradis, fîs di Tin, e Rico al jere l'ultin (Pieri Menis, A uciei cu lis archetis); sul lavôr al jere l'ultin a rivâ e il prin a scjampâ (Carlo Sgorlon, Prime di sere); al jentrà in glesie e si metè intun banc des ultimis filis (Checo Tam, Gjoldiments forescj); intai ultins agns une malatie di gnerfs le veve ridote impotente (Catarine Percude, La brût)
  2. adi. che si zonte a altris elements tant che alc in plui, e che dopo no 'nd varà altrisCavedalis al veve ancje pensât di fâ un ultin tentatîf di resistence: bandonadis Vignesie e Chioggia, al varès concentrât un cuarp di soldâts sui litorâi dal Lido e di Pellestrina (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr); chest contentâ Odile tal so caprici, al voleve forsit ancje jessi un ultin sfuarç par repeçâ ce che al jere sbregât (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri)
    Sin. altri , ulteriôr
  3. adi. plui resint, a pene passâttal ultin mês a 'nd à stacâts cuatri di assegns par une stesse persone (Sandri Di Suald, Ah! la provincie); intai ultins agns in Friûl a son rivâts cuasi cuatri miârs di imigrâts scjampâts de Asie e dal Medi Orient (Guglielmo Pitzalis, Nissun pericul dai forescj)
    Sin. stât1 , passât
  4. adi. plui lontan tun ordin logjic, tune pussibilitât, tune prioritât e v.i.i destins de lenghe furlane a jerin la ultime robe che e podeve interessâlu (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
  5. adi., s.m. (fig.) che, cui che al è tal nivel plui bas di une jerarchie, di un ordin sociâl, economicse un nol capìs di bessôl cierts principis basilârs, nol cambie idee pal ultin plevan dal ultin paîs di chest puar Friûl (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont); noaltris, Furlans, no sin contents di jessi lassâts simpri i ultins, no sin contents des limuesinis dadis a gotis par interessament di cualchi parlamentâr (Josef Marchet, No sin contents!)
  6. s.m. zornade che e je ae fin di une cierte dade di timp, massime dal mês o dal anil contadin, paie nol à; ni il 27, ni il prin ni l'ultin dal mês (Riedo Pup, Jessi miliardaris e no savêlu); a jerin i ultins di Zenâr. La criùre e jere simpri fuarte, ma za si visavisi che lis zornadis a jerin deventadis plui lungjis (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
  7. s.m. moment o pont finâl, conclusion, viôt tal ultin , viôt intal ultin , viôt in ultin
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • al rît ben cui che al rît l'ultin
  • beâts i ultins se i prins a àn creance
  • come che al va l'ultin di carnevâl e il prin di cuaresime, a va dute la cuaresime
  • cui che al è l'ultin nol è mai di prin
  • cui che al jentre ultin che al sieri la puarte
  • fornârs e mulinârs a son i ultins a murî di fam
  • i sîs ultins dîs dal an e i sîs prins a palesin i mês
  • il prin e l'ultin sgrisul a son chei pericolôs
  • l'ultin a murî di fam al è il mulinâr
  • l'ultin bocon al è chel che al ingrasse
  • l'ultin mâl al è il piês di ducj
  • l'ultin tabâr al è fat cence sachetis
  • l'ultin vistiari nus al fasin cence sachetis
  • la sperance e je la ultime a pierdisi
  • la ultime a pierdi e je la sperance
  • la ultime tace e je chê che e incjoche
  • nol è mai stât l'ultin di carnevâl che no sedi fate o par fâsi la lune di Fevrâr
  • sul ultin dal marcjât si à la robe simpri a plui bon presit
  • tal ultin tabâr no fasin sachetis
  • ultin di carnevâl al po fâlu cualunche basoâl