ultin  /ù-/  ul|tin  [FO]

  1. adi., pron., s.m. che, cui che o ce che intune serie al è ae fin, daspò di ducj chei altris tal spazi o tal timp:  Anzul al jere il prin dai fradis, fîs di Tin, e Rico al jere l'ultin (Pieri Menis, A uciei cu lis archetis); sul lavôr al jere l'ultin a rivâ e il prin a scjampâ (Carlo Sgorlon, Prime di sere); al jentrà in glesie e si metè intun banc des ultimis filis (Checo Tam, Gjoldiments forescj); intai ultins agns une malatie di gnerfs le veve ridote impotente (Catarine Percude, La brût)
  2. adi. che si zonte a altris elements tant che alc in plui, e che dopo no 'nd varà altris:  Cavedalis al veve ancje pensât di fâ un ultin tentatîf di resistence: bandonadis Vignesie e Chioggia, al varès concentrât un cuarp di soldâts sui litorâi dal Lido e di Pellestrina (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr); chest contentâ Odile tal so caprici, al voleve forsit ancje jessi un ultin sfuarç par repeçâ ce che al jere sbregât (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri)
    Sin. altri , ulteriôr
  3. adi. plui resint, a pene passât:  tal ultin mês a 'nd à stacâts cuatri di assegns par une stesse persone (Sandri Di Suald, Ah! la provincie); intai ultins agns in Friûl a son rivâts cuasi cuatri miârs di imigrâts scjampâts de Asie e dal Medi Orient (Guglielmo Pitzalis, Nissun pericul dai forescj)
    Sin. stât1 , passât
  4. adi. plui lontan tun ordin logjic, tune pussibilitât, tune prioritât e v.i.:  i destins de lenghe furlane a jerin la ultime robe che e podeve interessâlu (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
  5. adi., s.m. (fig.) che, cui che al è tal nivel plui bas di une jerarchie, di un ordin sociâl, economic:  se un nol capìs di bessôl cierts principis basilârs, nol cambie idee pal ultin plevan dal ultin paîs di chest puar Friûl (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont); noaltris, Furlans, no sin contents di jessi lassâts simpri i ultins, no sin contents des limuesinis dadis a gotis par interessament di cualchi parlamentâr (Josef Marchet, No sin contents!)
  6. s.m. zornade che e je ae fin di une cierte dade di timp, massime dal mês o dal an:  il contadin, paie nol à; ni il 27, ni il prin ni l'ultin dal mês (Riedo Pup, Jessi miliardaris e no savêlu); a jerin i ultins di Zenâr. La criùre e jere simpri fuarte, ma za si visavisi che lis zornadis a jerin deventadis plui lungjis (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
  7. s.m. moment o pont finâl, conclusion, viôt tal ultin , viôt intal ultin , viôt in ultin
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • al rît ben cui che al rît l'ultin
  • beâts i ultins se i prins a àn creance
  • come che al va l'ultin di carnevâl e il prin di cuaresime, a va dute la cuaresime
  • cui che al è l'ultin nol è mai di prin
  • cui che al jentre ultin che al sieri la puarte
  • fornârs e mulinârs a son i ultins a murî di fam
  • i sîs ultins dîs dal an e i sîs prins a palesin i mês
  • il prin e l'ultin sgrisul a son chei pericolôs
  • l'ultin a murî di fam al è il mulinâr
  • l'ultin bocon al è chel che al ingrasse
  • l'ultin mâl al è il piês di ducj
  • l'ultin tabâr al è fat cence sachetis
  • l'ultin vistiari nus al fasin cence sachetis
  • la sperance e je la ultime a pierdisi
  • la ultime a pierdi e je la sperance
  • la ultime tace e je chê che e incjoche
  • nol è mai stât l'ultin di carnevâl che no sedi fate o par fâsi la lune di Fevrâr
  • sul ultin dal marcjât si à la robe simpri a plui bon presit
  • tal ultin tabâr no fasin sachetis
  • ultin di carnevâl al po fâlu cualunche basoâl
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl