trascurance /-àn-/ tras|cu|ran|ce [CO]
-
s.f.
ande, maniere di fâ o ancje azion pôc curade, pôc atente:
se no si abade, no son sants, il furlan al larà simpri denantdaûr [...]. La distrazion e la trascurance di cui che lu dopre a son il so mâl e a saran la sô muart (Josef Marchet, Fevelâ ben)
Sin. trascuratece , trascuragjine , sdavasserie