trascuragjine  /-ràg-/  tras|cu|ra|gji|ne  [CO]

  1. s.f. ande, maniere di fâ o ancje azion pôc curade, pôc atente:  cualchi vignalâr, dopo tante trascuragjine pa lis tipichis vîts furlanis, al cîr di favorî di gnûf la difusion dai vins origjinaris (Pieri Pittaro, Tacelenghe)
    Sin. trascurance , trascuratece , sdavasserie
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl