trascuragjine  /-ràg-/  tras|cu|ra|gji|ne  [CO]

  1. s.f. ande, maniere di fâ o ancje azion pôc curade, pôc atentecualchi vignalâr, dopo tante trascuragjine pa lis tipichis vîts furlanis, al cîr di favorî di gnûf la difusion dai vins origjinaris (Pieri Pittaro, Tacelenghe)
    Sin. trascurance , trascuratece , sdavasserie
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl