tirâle cui dincj [CO]
-
loc.v.
vivi mangjant pôc e nuie, vê di fâ rinunziis, vê di frontâ mancjancis economichis:
il citadin, l'operaio che la tire cui dincj, no àn risintût nissunissin vantaç (Vincenzo Luccardi, Florean dal Palaç, II, 8);
"[...] a tô gnece i poche la fadie e tu, magari tirâle cui dincj, tu vuelis simpri sparagnâ la signorine..." (Pieri Somede dai Marcs, Barbane)
Sin. strenzi la cinture , distirâle cui dincj