tirâ pe gjachete    [CO]

  1. loc.v. cjapâ e tirâ la gjachete di cdn. par fâlu vignî di une cierte bande o par clamâ la sô atenziondopo vê ufiart in sumis metât presi e sei scjampât fûr de puarte une dozene di voltis cul professôr che mi tire pe gjachete par che mi calmi; finalmentri, dut intune aghe, ma sodisfat, o ai concludût l'afâr (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie); e so fi che lu tirave pe gjachete. E lui che no si sveave… (Gianfranco Pellegrini, Sium de Vilie dai Sants)
  2. loc.v. domandâ, cirî di vê alc cun ustinaziono pensi che i bêçs cjapâts sù tirant pe gjachete i donadôrs no puedin fâ altri che meti un tacon ca e là pal mont (Loris De Filippi, Lis ondadis dal destin); si faseve cognossi pôc. Nol à mai tirât pe gjachete i critics par une recension e al à fat dome 15 mostris personâls (Natascia Gargano, In memorie dal pitôr Nando Toso, artist risiervât ma tant valevul)
Components: