gjachete  /-chè-/  gja|che|te  [AF]

  1. s.f. toc di vistiari pe part superiôr dal cuarp, cu lis maniis, viert denant di podê sierâ cun botons, di meti parsore de cjamese o ancje di une maie, pal solit tipiche dal vistî formâl o elegantal someave un siôr: la gjachete vierte sul gjilè a cuadrei, la cjadene dal orloi di arint (Alan Brusini, Come tai romançs); a lavorin in grant tes locandis dai siorons, cu lis manecis di piel e la gjachete cu la code (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. gjache
    Var. jachete
    Cfr. camisole , blanchete
  2. s.f. toc di vistiari pe part superiôr dal cuarp, ancje di vore, informâl o sportîf, ancje imbotît e di sierâ cu la cerniere[i motocicliscj] ju àn lassâts passâ, come che e jerin, cun gjachetis di corean e stivâi e baretis, ocjâi e guants (Alan Brusini, Amîs come prime)
    Sin. gjache , gjacheton
Polirematichis e espressions idiomatichis