tirâ dret    [CO]

  1. loc.v. lâ daûr di une linie regolâr:  i tratôrs a àn bisugne di tirâ dret [cence zirâ ator dai morârs] (Pieri Somede dai Marcs, Il prossim)
  2. loc.v. lâ indenant cence fermâsi:  jê e tirà dret biel svelte par slontanâsi prin di fâsi viodi (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
    1. (fig.) fâ il so fat cence abadâ a di chei altris:  jê, in prin, e veve tirât dret cence mai rispuindi, ma cul strissinâsi de naine, no veve podût fâ di mancul di cuintricambiâ in cualchi maniere (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
  3. loc.v. vivi in maniere oneste, morâl, impegnade, lavoradore e v.i.:  siei fîs, cui a servî e cui pal mont, nissun che al vedi tirât dret e che lu assisti (Catarine Percude, L'oseladôr); ancje mê gnece Mariute, e sarà chel che e sarà, ma e à pûr tirât dret, di frute insù (Ercole Carletti, Mariute)
Components:
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl