tignince /-ìn-/ ti|gnin|ce [CO]
-
s.f.
(ancje fig.)
fuarce, capacitât di tignî, di resisti:
si lassà colâ jù, cence plui tignince, su la jerbe dure che e scomençave a bagnâsi di agaçon (Maria Forte, Cjase di Dalban);
la cjadene e varès vût plui tignince (Giovanni Battista Corgnali, Sù e jù par Marcjât vieri - Patrie dal Friûl, 16-31/12/1953);
o vevin di cerçâ la tignince des pieris e prelevâ campions di tiare (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
Cfr. fuarce , resistence