tignî bevût    [CO]

  1. loc.v. bevi cun contnuitât, soredut alcolicspuar Bertulin al fâs ce che al po: al à un grum di carnevâi e di stagjons fatis su lis fornâs dal Cragn; e po - par dîle sclete - al à tignût bevût un fregul di masse dute la sô vite (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); la femine par fâi rabie i cumbinave dai bruts scherçs. E Toni par no avilîsi al tignive bevût (Tarcisio Venuti, La cjase di Toni)
    Sin. bevi , butâsi tal bevi , butâle tal bevi
Components: