tast  tast  [CO]

  1. s.m. azion, facoltât e sens dal tocjâ, soredut cu lis mans, ma in câs ancje cuntune altre part dal cuarp, sintint forme, consistence, temperaduree jere sorde. No che no sintìs i rumôrs, e jere sorde ae vite: ai odôrs, ai sintiments, al tast (Eowin, Bandoneón)
  2. s.m. element fat par jessi fracât cui dêts par fâ un sun precîs intun strument musicâl, o une letare o un simbul intune tastiere par scrivi, o par azionâ un comantune des sioris e sunsurà alc riduçant a chê altre e daspò e cjalcjà un tast [dal juke-box] (Agnul di Spere, L'avignî di Antoni Cossâr); al à fracât il tast ENTER e il messaç si è spandût intun milesim di secont in dut il mont (Andrea Giarduz, Gianfranco Pellegrini, Storie di un frut che al à salvât il Nadâl)
    Cfr. boton1 , pulsant
  3. s.m. argoment definît che al pues jessi frontât, ancje produsint une cierte reazioncualchidun al à fate peraule di domandâ un «referendum» popolâr: ma chel al è un tast pericolôs e i aversaris lu san e no àn tignût dûr (Josef Marchet, Sturm und Drang); al cirive ancje un lavôr, a Trep o tai paîs li ator, ma ogni volte che al tocjave chel tast, la int e spacave il cjâf (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Sin. cantin
Polirematichis e espressions idiomatichis