taiâ curt    [CO]

  1. loc.v. finî un discors in pocjis peraulis, no stâ tant a fevelâl'ostîr, come ducj chei dal so mistîr, al veve par principi di no impaçâsi tes bataìcis dai clients e al taià curt: "Jo no ai viodût nuie; o jeri daûr a lavâ lis tacis." (Roberto Ongaro, Cretevierte); "Cemût? Ti viôt di mâl: isal alc?" i domandà curiose la sô vicine di classe. "No, no, o stoi ben" e taià curt jê (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
    Sin. tignîle curte
Components: