stâ a cjalâ    [CO]

  1. loc.v. cjalâ cun atenzion, cun curiositât, cun continuitâtducj si capìs, si voltin da bande di jê e stan a cjalâ el truc. Tine dovente rosse come une bore (Dolfo Zorzut, Se la prime mi cjoleve); jere corude cul cûr in burascje, in chê capele e, sentade tun banc cu lis mans sot la barbe, e stave a cjalâ chê Madalene (Zuan Lurinçon, La Madalene)
  2. loc.v. cjalâ e no fâ nuieun grum di int, di brave int, che e sta a cjalâ, magari a criticâ, ma che no da une man, che no mole une sburtade ne cu la lenghe, ne cu la pene, ne cui carantans (Josef Marchet, Legnadis e pidadis)
Components: