spontonâ  spon|to|nâ  [BF]

  1. v.tr. petâ cul stombli, parâ indenant a colps di stombli o in câs sponzint cun alc altri di spiçât
    Sin. stomblâ , stocâ1
  2. v.tr. (fig.) fâ in mût che cdn. si impegni, fâ in mût di mandâ indenant une iniziative, une azion, une dinamichespontoni chel che è pôc curient, / animi il coragjôs / e o scugn stâ simpri in aiar cu la vôs (Pieri Çorut, Il tesaur)
    Sin. sburtâ , stiçâ , stomblâ