splanâ  spla|nâ  [AF]

  1. v.tr. fâ deventâ plan, fâ che la forme, la disposizion di alc e stedi suntun plan vualîfa roncjarin a sun di massanghete sterps e baraçârs, a svegrarin a fuarce di palis e pics e sapons a vuaiâ, a colmenâ, a imbunî rivuats e sfondaris, a splanâ bârs e grumbulis (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); li la strade e jere dute par aiar, che a jerin daûr a slargjâle e a splanâle cui bulldozer (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Sin. avualâ , nivelâ , pulî
  2. v.tr. (ancje ass.) passâ cu la splane, lavorâ un toc, soredut di len, cu la splane par fâlu plui fin e plui slisDa là un moment la butega a fo cueta, inçussida come simpri, cul fantat che al splanava na brea (Novella Cantarutti, Il Crist sclagn)
  3. v.tr. (fig.) butâ jù, sdrumâ, taiâ, seâ ce che al è in pîts, di maniere che al sedi dut a nivel de tiere[i paisuts] che a circondavin Palme […] a forin splanâts vie dal dut par ordin di Napoleon (Laurin Zuan Nardin, Sante Marie, Merêt e Roncjetis)
  4. v.tr. (fig.) gjavâ lis diferencis, fâ che diviers elements, materiâi o imateriâi, a sedin ducj compagnsi guviars si lambichin a limitâ chestis diferencis, a roncjâ, a dispedâ, a cuinçâ, a splanâ, a dreçâ, a unificâ plui che a puedin la mandrie che ur va daûr (Josef Marchet, Personis e pipins)
  5. v.tr. indreçâ une arme cuintri cdn.palpiere no si bat: cjolt l'è il respîr: / Si splanin ju arcabûs: da ducj si tire… / La puare bestie è deventade un draç (Pieri Çorut, Il lôf di Luncjamp)