pulî pu|lî [CO]
- v.tr. fâ deventâ slisse une superficie sfreantle cun alc che le lustre o in câs ancje cun alc che al fâs une cierte abrasion
-
v.tr.
(fig.)
perfezionâ gjavant piçui difiets:
si viodevin par pulî la nestre traduzion de Odissee (Sandri Carrozzo, Note dal curadôr ae traduzion dal Infier di Dante)
Sin. limâ
- lâ cu la splane di pulî loc.v.
- splane di pulî loc.s.f.
