splaç  splaç  [CO]

  1. s.m. spazi plan, libar, di une cierte grandece, in gjenar jenfri o dongje di stradis o edificis o ancje arbui o sim.a jerin là sù, rivâts sot de crete nude, dulà che al jere un splaç di tiere sierade di spalts di pin; e dentri chel splaç tantis crosutis, metudis in rie, crosutis di len dulà che a jerin scrits i nons cul lapis copiatîf (Pieri Menis, Funerâl a Pâl Piçul); un camion al vignive sù pe strade e al le a fermâsi tal splaç e l'autist al dismontà (Agnul di Spere, In Friûl, nossere)
    Cfr. plaçâl , place , splanade , plane