spirâ il timp [CO]
-
loc.v.
puartâ insom la gravidance e rivâ al moment di parturî:
va a dâ un cuc te stale, che la Viole e à spirât il timp e bisugne stâ atents (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri))
- loc. rivâ il moment di parturî: il timp di Modestute al spirà une dì che al jere ancjemò scûr. La puarete e urlave come une bestie bastonade, che le sintivin trê miis lontan (Pieri Menis, Cui si jerial impaçât cun Modestute?)