spirâ il timp    [CO]

  1. loc.v. puartâ insom la gravidance e rivâ al moment di parturîva a dâ un cuc te stale, che la Viole e à spirât il timp e bisugne stâ atents (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri))
    1. loc. rivâ il moment di parturîil timp di Modestute al spirà une dì che al jere ancjemò scûr. La puarete e urlave come une bestie bastonade, che le sintivin trê miis lontan (Pieri Menis, Cui si jerial impaçât cun Modestute?)
Components: