sigurazion  /-òn/  si|gu|ra|zi|on  [CO]

  1. s.f. contrat li che une part e paie une cuote in cambi dal impegn di chê altre part di dâi une indenizazion tal câs che al sucedi cualchi acjadiment che al fâs damsmi domandin cui che al fâs fâ chescj lavôrs te glesie, dulà che o ai cjolt il materiâl, dulà che o ai la licence di costruî, cemût che o ai cjatâts i lavorents, ce paie che ur doi, se o ai paiadis lis sigurazions e i contribûts (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); une fabriche des primis de citât, là che ducj a bramavin di podê jentrâ a vore: un lavôr net, avonde ben paiât e cu la sigurazion e la buine man a Nadâl (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Var. assicurazion
  2. s.f. ancje tal pl., compagnie che e lavore dant il servizi previodût di chel contratun siôr di chei des sigurazions (Pieri Somede dai Marcs, A Aquilee)
  3. s.f. declarazion che alc al è o al sarà dal sigûrin barbe a ogni sigurazion, prime nus à dit che al varès fat un salt a saludânus se al rivave a distrigâ une riunion e po nol à vude nancje la creance di dînus che nol vignive (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont); a jerin lâts vie daspò des sigurazions dal comandant che dut al jere a puest (Carli Pup, La seconde Irlande)
    Sin. garanzie
    Cfr. promesse