promesse  /-mè-/  pro|me|sse  [AF]

  1. s.f. declarazion di impegnâsi, cun cdn. o cun se stes, a fâ alc, a dâ alc e v.i.si lassìn cu la promesse di sintîsi te prossime matinade (Sandri Di Suald, Ah! la provincie); no si sintive di fâ promessis, che nol saveve ancjemò se al sarès stât bon di mantignî (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri)
    Sin. impromesse
    Cfr. peraule , zûr , zurament , impegn , promission , impromission
  2. s.f. (par anton.) impegn di maridâsidoi gjenitôrs a vevin une biele fie di maridâ e al va un fantat a fâ l'amôr e ur dîs: "Indomenie o fasarìn la promesse" (Andreina Nicoloso Ciceri, I stupits - Racconti popolari friulani I)
    Sin. impromission , promission
  3. s.f. (fig.) cui che al palese tantis capacitâts intune ativitât, spec. sportive, fasint previodi une vore di sucès pal avignîTitute duncje al jere une promesse, al veve ducj i numars par fâ strade (Pieri Menis, Chei di Muraie)
  4. s.f. (fig.) ce che si è puartâts a previodi o a sperâ pal avignîju cjatà sentâts sul sofà, ducj sbarlufîts, ma cuntune gnove lûs tai voi. No jere une lûs di timp di vuere, cence costrut, cence avignî, ma une lûs che iluminave un futûr plen di promessis, di siums e di sperancis (Roberto Ongaro, Il muc)
    Sin. impromesse
Proverbis:
  • ogni promesse al è un debit