sfuarcîr sfuar|cîr [BF]
-
s.m.
contignidôr, in gjenar in forme di casse o scjate, cul tapon che si pues sierâ a clâf, pal solit par tignî dentri robe preziose o risiervade:
lis nestris bancjis a spindin milions, anzit, miliarts par rindi simpri plui sigûrs i lôr sfuarcîrs (Roberto Ongaro, Il magnific)
Sin. scrin , casse
Cfr. satûl