servidôr  ser|vi|dôr  [CO]

  1. s.m. cui che al è a servizi sot paron, soredut viodint di lavôrs di cjase o de cure de persone dal paronal era Cumestia il servidour vecju che al lu veva tirât sù siôr Luvigji par che a i servìs di buna spala a lui paron e cjaçadour (Novella Cantarutti, Il spiçot)
    Var. servitôr , sirvidôr
    Cfr. camarîr , famei
  2. s.m. (fig.) cui che si dediche e che si sacrifiche cetant par une idee, par une cause, par une persone e v.i.Ohi me, ohi me, pietât / Magrine dal mio stât! / Pietât dal to madôr, / pietât Magrine! Pietât di un servidôr / plui di ogni altri fidêl, fidêl di amôr (Anonim, Lement di un vieli inemorât)
Proverbis:
  • cuant che il paron al distude il lusôr, al fâs par dâje tal nâs al servidôr
  • cui che al è servidôr nol è paron
  • il pan dal servidôr al è pan sudorât
  • il servidôr al à di fâ ce che il paron al comande
  • miôr parons di une cjase che no servidôrs intun cjistiel