scuarce /-à-/ scuar|ce [CO]
-
s.f.
complès dai tessûts protetîfs che a cuvierzin lis parts legnosis des plantis:
o passi i voi su lis cumieriis bandonadis dal ort dulà che lis plantis si jevin strachis a vivi come se chiste e fos la ultime ore de vite, sgardufidis, cu la scuarce nere di agns, fantasimis duris di un vecjo mont (Nadia Pauluzzo, Fantasimis)
Cfr. piel , scusse - s.f. anat. part periferiche di cierts orghins: lis zonis de scuarce dal cerviel che a fermin lis memoriis declarativis, a comencin a madressi daspò i doi agns e a finissin di fâsi a la fin de pubertât (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)
- une robe par fuarce no vâl une scuarce