scritori  /-ò-/  scri|to|ri  [AF]

  1. s.m. mobil di ufici, formât di une taule par scrivi, ancje cun scansei o altris furnimentssiôr Berto al è sentât dongje il scritori e al messede cualchi cjarte (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri)); proponût che i veve la Siore il so consult, l'avocat al spesseave a rispuindii, a mostrâi cjartis che al veve sul scritori (Alan Brusini, Come tai romançs)
    Sin. scrivanie
    Cfr. taule , taulin
  2. s.m. stanzie risiervade ae scriture o ae leturel'indoman, cuant che Meni al jentrà tal so scritori, dongje la cjamare di jet, par polsâ un pôc su la poltrone, al cricave dì e une lûs celestine e jentrave pes sfesis des scuretis (Pieri Somede dai Marcs, Il segno); l'ambient al servive ancje di scritori e biblioteche, libris e libris si tignivin sù un cul altri sfracaiâts tes scansiis che a jemplavin une parêt interie (Carlo Tolazzi, La salamandrie tal fûc)
    Cfr. studi , mezât