sclopâ il cûr    [CO]

  1. loc.v. (iperb.) bati une vore fuart dal cûr, pe fadie o pe emozional sbateve i voi inceâts… "'Sute!" I sclopà il cûr e nol rivave a passisi di flât. "Tavin!" Un bot tal cûr. Al jere Tavin, sì, chel (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
  2. loc.v. (iperb., fig.) vê une emozion une vore fuarte o un desideri une vore fuarta Chichi i sclopave il cûr di cjantâ (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
  3. loc.v. (iperb., fig.) vê, sintî un grant displasê"Ti dîs che mi sclopave il cûr a viodi chês puaris feminis a lamentâsi cussì… (Pieri Menis, Sul agâr)
    Sin. rompisi il cûr
Components: