scagarele  /-gà-/  sca|ga|re|le  [BF]

  1. s.f. (pop.) defecazion incontrolade e mole, par malstâ intestinâl, par pôre o par altris resonsal barba il à bevût dut e i à vignût la scagarela (Popolâr - Elvia Appi, Renato Appi, Umberto Sanson, Margareta - Racconti popolari friulani XI)
    Sin. mâl di flus , mâl dal flus , dissentarie , scorence , discorence , flus di vintri , diaree , cagot , scagot , cagaite , cjiarole , scacare , scuacuare , sbitiarole
    Var. cagarele
    1. cuantitât di escrements licuits mandâts fûr par chel malstâ