sbranfâ
sbran|fâ
[BF]
-
v.intr.
doprâ bêçs o bens cun masse largjece, in gjenar par gjoldiments materiâi:
tes cjasis dai siôrs, massime di vendemis, si sbranfe e si gjonde, e Tinorio al imparà prest ducj i lôr vizis (Catarine Percude, L'oseladôr)
Sin. straçâ
, stranfâ