sbrîs  sbrîs  [BF]

  1. adi. di vistît o tiessût o altri materiâl, fruiât e scuasi rot:  al va vie / a zirî vore cu la valise / mieze vueide e sbrise (Maria Gioitti del Monaco, Furlans pal mont)
    Sin. liul , lint2 , lîs , frust , frustât , lindul
    1. di cdn., vistût di robe fruiade e scuasi rote:  lui nol podeve acetâju cussì mâl vistûts e plui di un pôc sbrîs, parcè che lu varessin fat sfigurâ in face a une tâl compagnie (Catarine Percude, Il solt del Signôr)
    2. ancje di struture plui o mancul grande, in brutis cundizions, mâl in sest:  chê fuarteça mâl sestada e sbrisa (Zuan Josef Busiç, La Eneide di Virgjili)