sbare sba|re [CO]
-
s.f.
toc lunc e dret di metal:
chel bûs di preson, cuatri par cuatri, un barconut cun li sbaris di fier, una puarta cun la spia (Ovidio Colussi, Il pilustrât);
a vevin viodût une gnot a intropâsi i muarts su la puarte dal simitieri par dentri, jenfri lis sbaris (Meni Ucel, Ferâi)
Sin. stangje
Cfr. tres , tregar , baston