rivâ insom    [AF]

  1. loc.v. rivâ ae fin, ae part estreme di un spazie sintive nome il cricâ dai siei pas su la glerie e il sgrisul dal aiar jenfri i ramaçs. E respirave cun gust l'odôr di pês. E rivà insom dal parc (Jolanda Mazzon, Di là de rêt)
  2. loc.v. rivâ ae fin di une dade di timpune famee che rivave insom dal an a fuarce di misurâle e di striçâ (Giovanni Gortani, Un gustâ diplomatic)
  3. loc.v. vê compimentfinalmentri la lungje marcje de grafie normalizade uficiâl e je rivade insom! (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
  4. loc.v. vê une fin, finî, cessâ o jessi dongje de fine jere rivade insom la prime vuere dal Golf tal 1991 (Renzo Balzan, Mai plui vuere); la nestre pazience e je aromai rivade insom (Carli Pup, La seconde Irlande); cumò che e je rivade insomp, nol covente che e vebi nissun rimuars e nissune pôre a fâ i conts cun Chel che la spiete là sù (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
  5. loc.v. puartâ a compiment o terminâ une azion, ancje sotintindude che si capìs dal contesttocje crodi in ce che si fâs, vê obietîfs e rivâ insom (Marta Vezzi, Fâ sgnape a Cjabie)
Components: