risiervâ  ri|sier|vâ  [CO]

  1. v.tr. tignî e dedicâ alc in maniere specifiche a cdn. o a alco vin olût un sfuei te nestre lenghe da cjâf a pîts, e o vin ancje risiarvade une part impuartante aes cuistions filologjichis (Josef Marchet, La fuarce dal nestri lengaç); si sentà su la cjadree in prime file che i jere stade risiervade (Sergio Cecotti, Il President)
    Sin. tignî , tignî in bande
    Var. riservâ