ricjadê ri|cja|dê [BF]
-
v.intr.
tornâ a inmalâsi dopo di jessi vuarît in maniere provisorie
Var. ricjadi - v.intr. tornâ a colâ tal vizi, tal pecjât, te ilegalitât o in alc che si pues calcolâ negatîf
-
v.intr.
no podê plui resisti, no podê plui oponisi o fâ cuintri:
timp o tart al ricjadarà (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. molâ , cedi , capitolâ