Dizionari de Lenghe Furlane

ricjadê  ri|cja|dê  [BF]

1. v.intr. tornâ a inmalâsi dopo di jessi vuarît in maniere provisorie:  i convalessents e devin usâ un moncj di riguarts par no riçhiadê (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
   Var. ricjadi
2. v.intr. tornâ a colâ tal vizi, tal pecjât, te ilegalitât o in alc che si pues calcolâ negatîf
3. v.intr. no podê plui resisti, no podê plui oponisi o fâ cuintri
   Sin. molâ , cedi , capitolâ